O copilărie regală

Asta am văzut în fiecare zi, uitându-mă pe fereastra casei părinteşti din centrul Constanţei, timp de 20 de ani, până am venit în ţigănia şi în mizeria asta de Bucureşti. Cum să nu urăsc Bucureştii?

Şi cum vreţi să înjur comunismul când uite ce s-a construit în perioada comunistă?!

Şi cum să nu fiu un admirator al lui Ceauşescu? Tot ce vedeţi în Ţara asta, sub Ceauşescu s-a construit! Uitaţi ce grandios! Ce s-a făcut în 20 de ani de “democraţie originală”? Nimic! Vacs albina! Pe Ceauşescu aţi ştiut să îl omorâţi în Sfânta Zi de Crăciun, la margine de Târgovişte, ca pe un câine, după ce v-a făcut oameni!

Nu am nimic cu Ion Iliescu, să fim bine înţeleşi. Este un Om Nobil, un Aristocrat. El nu a avut ce face în situaţia dată. Am ce am cu clasa politică post-decembristă care şi-a bătut joc de Ţara asta timp de 20 de ani. Iliescu nu a avut ce face, el a fost un adevărat Preşedinte, nu un preşedinte jucător cum ar vrea să fie băsescu. Dar Ion Iliescu nu şi-a jucat încă ultima carte! Veţi vedea că Domnia Sa va forma o nouă generaţie de lideri, printre care, cu modestie, “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră,” mă socotesc şi eu. Pentru că lui Ion Iliescu îi pasă de Ţară şi de Neamul ăsta amărât. El nu este ca toţi ceilalţi politicieni!

Ca amuzament şi fapt divers: Ştiţi unde stătea haimanaua băsescu în Constanţa? Undeva departe de tot, în spatele fotografiei, pe partea stângă extremă, în afara fotografiei deja, la un bloc amărât din Cartierul Tomis Nord, la ieşirea din Contanţa. Ăsta e raportul dintre mine şi băsescu! El este un biet parvenit, iar eu un Nobil şi Om chemat să conducă Neamul Românesc. Cine era familia lui băsescu în Constanţa şi cine era familia mea? Ce Dumnezeu, nu mai avem simţul măsurii şi al valorilor? Sigur, sunt modest şi rostesc aceste adevăruri cu sfială, dar le rostesc, pentru că trebuie rostite. E vorba nu doar de mine, ci de onoarea familiei mele, călcată în picioare de 20 de ani de “democraţie.” Cât ne vom mai lăsa călcaţi în picioare de non-valori în Ţara asta!?