Prezident Rasiţkaia Federaţia Dimitri Anatolievici Medviedev!

Ascultam azi la Radio Realitatea, în jurul prânzului, zappând întâmplător, Imnul Rusiei. Obişnuit să aud panseurile lui Alistar, Dumitrescu sau Madam Creţulescu, am avut aproape sentimentul unei revelaţii înăltătoare – ascultaţi câtă demnitate, rigoare, ce cadenţă! Nici nu vă închipuiţi ce bucurie, ce sentiment al răzbunării Istoriei a fost să ascult la postul lui SOV Imnul Rusiei! Îl înţeleg pe Voiculescu că dă des Katiusha pe Radio Romantic, dar SOV???

Auzind Imnul Sfintei Rusii, m-am întrebat brusc: Ce s-o fi întâmplat cu simpaticul domn SOV(ietic)? A intrat în anul morţii, simte că se apropie scadenţa şi vrea să se întoarcă la Sfânta Credinţă Pravoslavnică? Vrea să se împărtăşească prin taina pocăinţei de iertarea poporului frate rus? Asta ar fi ceva! Să-l pună pe alde Turcescu să recite Crezul în rusă şi greacă cot la cot cu Dumitrescu şi Creţuleasca! Ce, nu credeţi că rupe Turcilă greceşte?

Apoi, m-am lămurit că era vorba despre înscăunarea Noului Ţar Medvedev… Ce să spun, să ne trăiască şi să ne conducă spornic şi rodnic! România intră în chip natural în sfera de influenţă a Maicii Rusii, oricâte mofturi are face ardelenii, care sunt influenţaţi de mentalitatea austro-ungară. Ar fi firesc, deci, ca relaţiile cu Maica Rusia să fie din ce în ce mai strânse, deoarece ca psihologie, românul (mai ales moldovenii, care sunt, din punct de vedere cultural, genetic şi antropologic slavi, dar şi noi ăştia din Sud) este apropiat de poporul frate rus.

O Rusie Puternică înseamnă o Românie puternică! O Românie demnă, care să nu mai care pe bani puţini ţucalul criminalilor americani în Irak şi aiurea! O Românie în care să avem din belşug resurse ieftine de la Maica Rusie, că rusul este domn, nu dă cu cântarul ca neamţul sau americanul… Halal politică externă românească, dacă aş fi eu la putere, aş şti ce am de făcut, ca să o ducă bine şi poporul ăsta amărât…