Revoluţia poate să mai aştepte

Ieri eram după o noapte de nesomn şi îmi imaginam scenarii apocaliptice. It was just another manic Monday. Adevărul este că dictumul antiiliescian post-revoluţionar: Ultima soluţie – Înc-o Revoluţie! îşi are doza lui de îndreptăţire. Ar cam trebui o Revoluţie, şi vorba lui Conu Leonida, să putem trage şi noi ăştia mai tineri un “ce profit!”

Acum, după o masă copioasă (ştiu, să-mi fie de bine!) şi cu perspectiva unor învârteli fructuoase în zilele următoare, parcă mi s-a mai domolit zelul revoluţionar. Şi pathosul anticapitalist, de altfel. Ce să-i facem, fraţilor, suntem corupţi şi trăim într-o lume coruptă!

Altceva mă îngrijorează pe mine: stagnarea preţurilor la imobiliare. Mulţumesc tov. Dracu pentru sfat! Nu, nu am de gând să vând nimic! Preţurile vor creşte în continuare, mai ales la terenurile de pe lângă Bucureşti. Deşi, în termeni “absoluţi” (deşi nimic nu este absolut pe lumea asta!) se poate spune că au cam rămas constante, deşi au crescut în raport cu euro… deoarece euro însuşi a scăzut în raport cu preţul petrolului. Cine va avea de câştiga în conjuctura actuală? Cine va rula cel mai mult capital, cu toate pierderile inerente, impozite şi alte jupuieli ale “statului poliţienesc.” Vă repet sfatul meu preferat: Enrichissez-vous! Îmbogăţiţi-vă!

Şi în caz de Revoluţie, fiţi pregătiţi să treceţi de partea forţelor democratice! De fapt, ar fi bine să vă pregătiţi de pe acum, de exemplu, prin sponsorizarea modestului meu blog… Căutaţi-mă pe adresa de email pentru detalii.
Hai succes în afaceri şi politică!