Pumnul şi palma: contribuţii la o istorie a pedagogiei româneşti

O fantomă bântuie prin blogosferă… Blogurile colegelor Corina Creţu şi Inah se întrec în relatări despre BĂTAIA care se administrează în şcoli şi afara lor tinerelor suflete care păşesc pragul… mă rog, continuaţi dvs., cu imaginea abecedarelor care aşteaptă cu filele deschise pe băncile modeste de lemn de nuc… etc.

Îmi aduc aminte de o profesoară de geografie din clasa a V-a, care, în anul de graţie 1990, în zorii aureolari ai democraţiei originale, milita pentru reintroducerea Constituţiei din 1923, care, în viziunea domniei sale, permitea introducerea BĂTĂII ÎN SCOLI! La palmă cu latul riglei, aliniaţi la tablă, ţin minte că aşteptam binemeritata corecţie şi pe vremea Plumbuitului. În genunchi pe coji de nucă… asta era în scrierile lui Creangă, dar COLŢUL DE RUŞINE exista încă în şcolile din Constanţa anilor ‘80.

Acum, în “favoarea” profesorilor se poate admite că neastâmpăraţii de copii trebuie ţinuţi în frâu şi, nu-i aşa, unde dă doamna profesoară, creşte, palmele de femeie sunt mângăieri…

Dacă tot trebuie să existe învăţământ public, sigur, este un rău necesar… pe acolo am trecut şi eu dar nu aş vrea ca fiica mea să aibă parte de acelaşi tratament… o condiţie de bun simţ pentru ca să nu mai ajungă toţi paranoicii dascăli ar fi, pe lângă testarea psihiatrică obligatorie şi creşterea lefurilor la 25 de milioane pe lună pentru debutanţi, urmând ca, la cei cu experienţă, să se ajungă şi la 60-70 de milioane, în funcţie de vechime, calificare şi performanţă. Plus că ocuparea posturilor ar trebui să se facă prin concurs public, nu prin ţigăneala balcanică de cumetrie cu directori-inspectorate, care favorizează corupţia şi incompetenţa.
Vi se pare mult, ca salariu pentru unul care are licenţă şi masterat, poate şi doctorat? Asta e condiţa intelectualului în statul ceauşisto-băsescian în care trăim! Gândiţi-vă că un taximetrist câştigă lejer 50 de milioane pe lună, cam tot atâta, dacă nu mai mult, un zidar cu 4 clase sau un intalator!

Dar ştiu că nu se va realiza nimic şi mă gândesc la o şcoală privată pentru fata mea şi la angajarea unei persoane (şofer-bodyguard) care să o ducă/aducă de la şcoală… Asta dacă mai rămânem prea mult în România!