Desacrarea mormintelor din Monumentul Eroilor Comunişti. Quid prodest?

În anul de graţie 1991, au fost îndepărtate din Monumentul din Parcul Carol rămăşiţele pământeşti ale celor care se găseau înhumaţi în acel loc. Acest gest mi se pare o barbarie inutilă. Oare nu suntem noi, românii, în stare să ne asumăm istoria, cu bune şi rele? M-a emoţionat până la lacrimi relatarea unei fiice a unui lider din perioada comunistă, care a fost chemată la Monument şi i s-a pus pur şi simplu urna cu rămăşiţele tatălui ei în braţe…

În Rusia, există şi astăzi statui ale lui Lenin la loc de cinste şi nu se grăbeşte nimeni să le dea jos. Este istoria unei ţări, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Genul acesta de barbarie (să radem tot, să desfiinţăm, să ştergem toate urmele!) se mai întâlnea la faraoni, care ştergeau hieroglifele săpate în piatră cu numele rivalilor lor, după ce luau puterea. Oare nu putem să ne maturizăm ca neam, să ne despărţim de trecut râzând?

Am văzut la TV o ştire despre nişte ţărani din Vâlcea care erau foarte revoltaţi că osemintele părinţilor lor erau mutate şi amestecate neglijent de muncitori, în urma desfiinţării cimitirului pentru realizarea unui proiect. Le împărtăşesc revolta! Oare nu mai avem respect pentru morţi? Mai ieri, pe blogul Domnului Prim-Ministru Adrian Năstase, se dezlănţuiau unii în tirade pricinuite de moartea avocatului Diaconescu, un apropiat al lui Adrian Năstase.

Eu, sincer vă spun, nu aş muta osemintele lui Corneliu Zelea-Codreanu sau ale lui Ion Antonescu. Au fost oameni politici, Antonescu a condus România într-o anumită perioadă, bună sau rea, să îi lăsăm pe istorici să decidă. Odată ce omul a murit, este, vorba evreului, kadosh, sfânt, să îl lăsăm să se odihnească în pace.

De asemenea indecentă mi se pare insistenţa unor reprezentanţi ai BOR de a se realiza în Parcul Carol Catedrala Mântuirii Neamului, taman pe locul fostului Monument al Eroilor Comunişti!

Conform tradiţiei bisericeşti, bisericile se ridică pe moaştele sfinţilor, pentru a confirma dictumul lui Tertullian – The blood of the Martyrs is the seed of the Church – sângele martirilor este sămânţa Bisericii. Să înţeleg că BOR îşi doreşte să şi-l asume ca sfânt pe Grigore Preoteasa (predestinat nume!)? Sau este doar ambiţia lumească de a-şi aroga supremaţia în Stat peste ruinele sistemului comunist?

Nu mă judecaţi greşit! Nu sunt un comunist, am trăit şi eu în anii ‘80 şi ştiu ce foamete era în Ţară. Sunt un avocat al iniţiativei private, dar şi al respectului faţă de cei trecuţi la cele veşnice. Înainte de a fi anti-comunişti, să fim Oameni, pentru a-l parafraza pe Lucreţiu Pătrăşcanu.