Pentru unii, normalitatea înseamnă să umbli îmbrăcat ca un loser şi să mănânci şaorma la colţul străzii. Din acest punct de vedere, a insista pe eleganţa vestimentară a unui mare om de afaceri sau mare om politic este irelevant, sau chiar periculos. Din acest gen de indivizi se recrutează votanţii Piratului. Eu cred că societatea românească are nevoie de repere morale, iar oameni ca Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu (în politică) sau Dinu Patriciu (în mediul afacerilor) constituie repere de eleganţă, nu doar vestimentară. Conceptul de kalokagathon, de la greci, era o fuziune a eticului cu esteticul. Ceea ce este frumos, pentru filosofii greci, este şi bine. Adrian Năstase este un om frumos, nu doar exterior vorbind, ceea ce înseamnă că este şi un om bun. Şi tot grecii spuneau că bun înseamnă şi potrivit.
Da, eu cred că Adrian Năstase este potrivit pentru funcţia de Preşedinte, sau de Prim Ministru. Ura personajelor groteşti gen Traian Băsescu faţă de domnia sa se manifestă şi prin modul josnic în care a fost furat în 2004, când trebuia să devină preşedintele României şi prin farsele judiciare penibile care i s-au înscenat ulterior.
Iliescian vorbind, cred în acea “stare de normalitate” evocată de Domnul Preşedinte şi nădăjduiesc să se instaureze cât mai curând, vorba lui Ariel, dintr-un comentariu de blogul lui Adrian Năstase, iar eleganţa exterioară şi interioară să devină un model demn de urmat.
februarie 16, 2008 la 9:41 am
argumentatia ta cu grecii este ridicola. in principiu e adevarat ce spui tu acolo, cu frumosul, binele (desi nu era singura filosofie a grecilor – erau si altele. tu ai ales-o p-asta pt ca se potriveste cu ce vrei sa zici) – insa ea nu are nici o relevanta in contextul specific pe care il amintesti. iar demersul logic prin care spui ca nastase e prezidentul potrivit pt ca este frumos este HALUCINANTA! daca studiezi mai cu atentie kalokagathon vezi ca valorile nu isi pastreaza corespondenta decit in aceeasi dimensiune: adica ce e frumos fizic nu inseamna ca e bun spiritual.
si lucifer era cel mai frumos dintre ingeri. cf ideilor tale, tu ai fi un satanist. (ceea ce explica oarecum idolatria ta fata de iliescu
repere morale: iliescu, nastase, tariceanu si patriciu??? hai bre mihnea, ce dreak… am inteles ca ii admiri (defapt te lasi f usor pacalit de o gargara ieftina) dar sa-i numesti “repere morale”?
februarie 16, 2008 la 11:58 am
mihnea hai ca ai devenit gretzos de acum cu lingusirea celor 3 tovarasi grei + un hotz bogat…
votantii traditionali ai lui iliescovici, nastase si tradiceanu, de care tu esti atat de mandru sunt: fostii activisti, acum nostalgici, beizadelele lor de bani gata, precum tu si alte puslamale obraznice care isi permit totul doar pt ca tati si mami te vor proteja prin relatiile lor, in general toti fomistii care inca mai cred ca statul e dator sa iti dea totul pe tava pana la moarte, fostii nomenclaturisti,si cei care vor sa “capusheze” statul…
La adapostul starii de normalitate atat de des invocata de batranul bolsevic iliescu, s-au comis marele furturi ale avutiei (versiunea oficiala e s-au privatizat uzinele si fabricile) nationale…..
februarie 16, 2008 la 12:15 pm
Sunt convins că nu doar Voiculescu şi Patriciu plâng după idilica perioadă dintre 2001 şi 2004. Semne ale restauraţiei care cuprinde uşor, uşor, România sunt şi în emascularea CNSAS, în revenirea, la vârful politicii, a unor politicieni precum Miron Mitrea sau în tentativele repetate ale parlamentarilor de a-i băga la închisoare pe ziarişti. Până la urmă vor reuşi, iar România va deveni acel loc ideal pe care-l visează cei doi oameni de afaceri. „Liniştea este prosperă“, a fost refrenul pe care l-au interpretat, joi seara, Patriciu&Voiculescu, „featuring“ Ion Iliescu
februarie 16, 2008 la 2:10 pm
Limba dulce mult aduce?
februarie 16, 2008 la 5:34 pm
In tara asta au existat pe vremea de trista amintire anumiti oameni care se numeau lingai. Meseria lor era sa ridice in slavi pe unii sau pe altii, dupa ineres. Cazand sistemul comunisto-lingusitoresc, cei ce se ocupau de pupincurism nu s-au putut reprofila, asa ca au continuat pe ici pe colo, dupa putinta. Dl Mihnea prin articolul de fata este un foarte bun exemplu de activist pupincurist care inca mai practica din nostalgie sau interes mizerabila meserie. Dar daca tot ati vorbit despre normalitate, este normal ca matusa tamara sa face afaceri de sute de mii de euro cu imobiliare la 90 de ani (ca toti batranii dealtfel), este normal sa furi o revolutie si de a recurge la diversiuni soldate cu SUTE DE MORTI pentru a prelua puterea (dupa impuscarea lui Ceausescu au murit mai multi oameni decat inainte!!!), este normal si chiar democratic sa chemi minerii la Bucuresti sa imprastie pe cei care deranjeaza prin atitudinea lor anticomunista si apoi sa vorbesti despre democratie, este normal sa mearga cu tine in avionul prezidential un om de speta lui omar hayssam, care in perioada 2000-2004 a facut averi uriase defrisand munti intregi, este normal sa ai 3 mandate de presedinte, este normal sa eliberezi pe cei mai mari escroci din tara din puscarie prin decret prezidential… Este normal, in lumea lui Mihnea! Rusine!
februarie 16, 2008 la 6:51 pm
Frumuseţea interioară se manifestă atât prin atitudine (prezenţă), cât şi prin vestimentaţie şi mod de exprimare; nu-i de mirare.
februarie 16, 2008 la 7:18 pm
@Mihnea,
imi place ca asociezi normalitatea cu eleganta, si nu ma refer doar la eleganta vestimentara ori a tinutei, ci la eleganta retoricii si a demersurilor politice. Aceasta este cu adevarat ceea ce ar trebui sa ne preocupe, recucerirea discursului politic elegant si a unei atitudini publice civilizate si demne.
februarie 16, 2008 la 9:58 pm
Un bogat bancher evreu isi insoara baiatul.
- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
- Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul ; degetul directiei – indexul -, il intinzi casa indici un anumit lucru ; degetul casatoriei – inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele.
februarie 17, 2008 la 12:22 am
stii ca si eu sunt pentru eleganta vestimentara. Stii ca ma doare sa vad atata neam prost imbracat ca prostii. Nu la asta m-am referit in comentariul meu.