Cum am devenit comunist

A se citi pe melodia lui Bănică şi fiul, Cum am ajuns să te iubesc… despre relaţia mea amoroasă şi criminală cu comunismul! Dacă se termină, încercaţi Mandalina, ghitara i bas.

Observ cu surprindere că sunt făcut “comunist”, sau mă rog, “Stahanov”, “comisar NKVD”, pe bloguri. Eu doar am luat apărarea toleranţei şi bunul simţ pe bloguri. Parafrazându-l pe “mon frere” Sebastian aş putea scrie şi eu un eseu Cum am devenit comunist, după al său Cum am devenit huligan.
Cum am devenit comunist?

Am devenit comunist pentru că am luat apărarea evreilor.

Am devenit comunist pentru că am fost un avocat al toleranţei.

Am devenit comunist pentru că am criticat Mişcarea Legionară.

Am devenit comunist pentru că am condamnat rasismul şi antisemitismul.

Am devenit comunist pentru că am militat pentru un Internet curat.

Am devenit comunist pentru că am îndrăznit să zgândăresc demonul naţionalist.

Am devenit comunist pentru că am avut nişte opinii apreciative la adresa lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

Dacă am făcut toate acestea, şi le-am făcut!, atunci, din punctul unora de vedere, mă învrednicesc de epitetul “comunist.” Dacă am apărat nişte opinii de bun simţ, sunt considerat extremist. Oare mă cunosc cu adevărat cei care mă condamnă?

Ceea ce mă întristează însă este să observ că stânga românească, deci “tovarăşii” mei este viciată de demonul naţionalismului, ceea mă face să sper în emigrare ca ultima soluţie. Eu sunt un cetăţean al lumii, refractar la orice înregimentare şi îndoctrinare. Dacă atmosfera îmbâcsită naţionalistă a aşa-zisei “intelectualităţi” româneşti nu îmi va permite să mă desfăşor, nu voi avea nici o ezitare să părăsesc această ţară. Cum spunea ironic unul dintre criticii mei: Ubi bene, ibi patria! Şi nu vi se pare normal?

Dacă nu eşti dorit într-un loc, pleci. Este mai bine şi mai elegant aşa! Ceea ce mă face să mai rămân în această ţară sunt, bineînţeles, afacerile. Explozia pieţei imobiliare va continua cu siguranţă încă doi-trei ani, timp în care voi acumula suficient să mă retrag într-o ţară civilizată şi democratică, unde sunt respectate drepturile omului şi se face puşcărie pentru afirmaţii rasiste şi antisemite. Sincer, nu aş vrea ca fetiţa mea Miriam Penelopa, care are 4 ani, să studieze în învăţământul românesc…

Aş prefera ca fetiţa să înveţe Shakespeare, James Joyce, Thomas Mann la literatură, nu Eminescu, Slavici şi Creangă! În definitiv, suntem cetăţeni ai lumii? Şi ce este originea? Decât individualitatea mea ireductibilă la uniformizare?

Şi vă voi lăsa, iubiţilor, să vânaţi comunişti şi să ţineţi sus steagul naţionalist.

De fapt, ce este stânga românească? Nu este nostalgică după Ceauşescu, care a fost un demon naţionalist şi care a fost înlăturat, pe bună dreptate, de Ion Iliescu? Aici, meritele lui Iliescu sunt incontestabile. Deci, a fi de stânga în România, nu înseamnă a fi progresist, a crede în acumularea cantitativă de capital şi de informaţii, care va duce, după Marx, la saltul calitativ. Nu! A fi de stânga în România înseamnă, din păcate, a avea nostalgia jegului ceauşist! Cu această stângă, nu mă identific nicidecum. Dacă asta e stânga românească, atunci eu sunt de dreapta!

Eu sunt de stânga, deoarece cred în toleranţă, în condamnarea naţionalismului, în drepturile omului, în acumulările cantitative de capital, în afaceri libere, în statul minimal, în libertate, în circulaţia liberă a persoanelor şi a mărfurilor, în distrugerea vechilor mentalităţi de tip feudal. Numiţi-mă anarho-sindicalist, dacă vreţi!

Dacă ar exista o cale de mijloc între P.S.D. şi P.N.L., aş urma acea cale. De fapt, umila mea părere este că o alianţă pe faţă P.S.D.-P.N.L. ar însemna distrugerea hidrei ceauşiste a P.D.L. Nu este nici o problemă doctrinară, din punctul meu de vedere, deoarece liberalii au fost “roşii” şi progresişti încă de pe vremea lui Brătianu…

Dacă ăsta e comunism… Eu sunt adeptul toleranţei şi al comunicării…

Şi un sfat prietenesc pentru prietenii mei “capitalişti”: puneţi mâna şi faceţi bani! Din punctul meu de vedere, nu puteţi fi de dreapta, decât de la jumătate de milion de euro în sus… În rest, faceţi poezie!

Uite, pe Nuţi Udrea o înţeleg că e de dreapta, la banii ei! Dar voi, care staţi la bloc şi votaţi Băsescu că combate (sic!) la oligarhi! Come on, be reasonable!