Ion Iliescu în mijlocul tinerilor bloggeri

Textul urmează mâine, la rece!

Acum este dimineaţă. Este vreme ploioasă în Bucureşti. Ieri a fost un soare nefiresc pentru luna ianuarie. Poate asta m-a şi determinat să fac “un spirit de glumă” cu bloggerul Iliescu şi să îi zic “Iliescu apare – Soarele răsare!” Dar chiar aşa a fost, nu mint!

Bineînţeles că nu s-a supărat la gluma mea. Eu am vrut să mai destind puţin atmosfera, întrebările, unele incomode, unele parşive, curgeau în rafale. Am stat în primul rând, chiar în faţa dânsului. BTW, mulţumiri Horea Bădău pentru organizarea excelentă şi pentru managerierea întrebărilor!

Domnul Iliescu a răspuns în mod natural şi energetic la toate întrebările, simţindu-se în largul său în mijlocul tinerilor. M-am convins încă o dată că domnia sa este un om politic remarcabil, care nu se sfieşte să răspundă provocărilor tehnicii. La întrebarea mea cu privire la soarele nefiresc a răspuns uşor amuzat, evaziv şi ironic: “Mda, se fac speculaţii… Dar când am fost în Alger, a fost invers, în sensul că a venit ploaia…” Nu prea am avut ocazia să continui şirul ironiilor cu “Iarna nu-i ca vara, şi totuşi, uite că e!” şi să pun şi întrebări mai de substanţă, pentru că tirul întrebărilor era infernal. Tineri bloggeri, unii sosiţi din provinicie (Greger - Braşov, dacă nu mă înşel) aveau întrebări extrem de percutante, nu neapărat politice. Prietenul meu Vlad Viski, cu care aş fi dorit să interacţionez la urmă, a pus chiar o întrebare dură – aceea, preluată de toate televiziunile cu “măi, animalule!” Eu ştiu că a fost o ironie prietenoasă, deoarece Vlad este un om de stânga. Dar televiziunile au interpretat-o altfel.

Am remarcat prezenţa unor personalităţi culturale precum Victor Socaciu sau Alexandru Mironov. Deşi am avut ocazia să stau în faţă, prin amabilitatea organizatorilor, se auzea un zgomot de fond destul de agresiv din spate. Totuşi, Iliescu a reuşit să conducă discuţiile cu o mână de fier. Este un lider înnăscut, care, cu eleganţă şi inepuizabilă energie, a reuşit, încă o dată, să se impună prin spontaneitate, spirit şi inteligenţă.

Am avut ocazia să discutăm în particular câteva minute la urmă. A rezultat şi o frumoasă fotografie, de suflet pentru mine, prima din cele de mai sus. Am postat fotografia şi în Despre mine. În seara trecută, mi s-a întărit convingerea că Ion Iliescu este un mare om politic, de substanţă, nu un demagog ieftin şi populist. Ion Iliescu este autentic interesat de problemele oamenilor şi în aceasta rezidă, cred eu, secretul succesului său. Ca tânăr politician în devenire, am în Ion Iliescu o sursă constantă de energie şi inspiraţie.

Îi dedic domnului Iliescu o frumoasă melodie care îi va aduce aminte de anii studenţiei şi colegilor mei bloggeri aceeaşi melodie tradiţională în variantă remix.