Băsescu! Prezent! Stolojan! Prezent!

La întâlnirile legionare din perioada interbelică avea loc un straniu ritual păgân. Se invocau numele camarazilor morţi pe frontul din Spania – Moţa şi Marin. Un lider cu voce stentor striga MOŢA! Iar toată adunarea răspundea PREZENT! Apoi MARIN! Şi din nou – PREZENT!

Anii au trecut, deceniile s-au scurs, am păşit într-un nou secol şi mileniu… dar societatea românească nu a evoluat suficient din punct de vedere al mentalităţilor. Spunea Ovidiu, pe interesantul blog al Mariei Barbu, că se simte ca într-un stat naţional-legionar. Corul lichelelor probăsesciene (deşi nu exclud posibilitatea să mai existe – încă! - oameni sinceri şi extremi de naivi care cred în Băsescu) ridică neîncetat slavă Cârmaciului Epavei Democraţiei Româneşti… O asemenea identificare cu Eroii Neamului nu s-a mai văzut din zilele lui Codreanu. Încep să mă simt, ca intelectual (horribile dictu!) sau ca om care (mai şi) gândeşte din ce în ce mai strâmtorat în această ţară. Nu ştiu, domnule Năstase, se mai dau vize pentru Congo? Iarna vrajbei noastre politice parcă nu se mai termină.

Cultul Poporului (Ales? – că ales este doar Il Lidero Maximo), al Neamului este o altă legătură ontologică între băsescianism şi legionarism. Mai adăugaţi la aceasta şi simpatia vădită precum şi sprijinul camaraderesc oferit de intelectualii neptunişti cu opţiuni de dreapta pentru regimul “anti-corupţie” al lui Băsescu şi veţi începe să vedeţi din ce în ce mai clar ce ne aşteaptă… Plus retorica “Axei” (!) alianţelor strategice, care mă face să cred că Băsescu şi-a greşit secolul, dar nu şi poporul.

Până când Guvernul va rezona PREZENT! la chemarea Şefului de cuib Băsescu, să ne mai bucurăm de libertate… Dacă veţi auzi că nu mai scriu, să ştiţi că m-a vizitat o “echipă a morţii”…

P.S. (later edit – încă nu au venit…)

O dedicaţie muzicală pentru adepţii lui Băsescu…

P.S.S. (later later edit – sunt viu!)

Şi varianta originară cu Bob Dylan… mult mai muzicală şi infinit mai ironică… superbă libertate! Pentru prietenii mei “legionari” de ieri şi de azi, o piesă a lui Bob Dylan, sau Zushe ben Avraham Zimmerman…